Energie Pozitiva

Autor : Raluca Bucșa  
Odata, am petrecut o seara în tovarasia unui prieten. Sincer vorbind, am fost dezamagit, Mohorât, era cu totul deosebit de ceea ce-mi închipuisem. Dar, deodata a surâs si m-a cucerit. Fara zâmbetul sau, nu ar fi valorat atat de mult.
Bineînteles, vorbesc aici de surâsul sincer, larg si spontan, care seduce si reconforteaza si nu acel surâs formal, pregatit, mecanic, caci acesta din urma nu înseala pe nimeni si, în loc de a placea, supara.
De ce câinii ne sânt atât de simpatici ? Pentru ca nebunele demonstratii de bucurie ce le arata ne misca si ne flateaza.
Directorul unei marile societati afirma ca un om nu poate reusi în ceea ce întreprinde daca nu-i place luxul. El nu împartaseste parerea generala ca numai munca îndârjita poate duce la succes. Trebuie spunea el, sa lucram cu voie buna. Daca ne fortam! daca mestesugul nostru ne plictiseste, mergem la esec sigur. De asemenea, trebuie sa ne placa societatea semenilor nostri, daca vrem ca ei s-o agreeze pe-a noastra.
Iata sfatul ce l-am dat la mii ele "businessman"! "timp de o saptamâna si la fiecare ceas din zi surâdeti cuiva dimprejurul vostru, în magazinul dv., în drumul dv... si apoi veniti si spuneti-mi care sânt rezultatele noii voastre atitudini".

Redau, în acest sens, o scrisoare ; "Sânt însurat de 18 ani si în acest timp n-am surâs niciodata sotiei mele. De abia îi adresam vreo duzinii de cuvinte de la desteptarea mea si pâna a pleca la lucru. Eram fiinta cea mai ursuza si cea mai suparatoare .
M-am hotarît sa încerc limite de o saptamâna "experienta surâsului". A doua zi, facându-mi toaleta privii în oglinda trista mea figura si-mi zisei: "De astazi s-a sfârsit cu mutra asta... Totul se va schimba. De acum înainte vei fi amabil, vei surâde ".
- Asezându-ma la-masa i-am adresat sotiei un "Buna dimineata" întovarasit de un surâs. A fost pur si simplu uluita, înmarmurita.
Aceasta schimbare de atitudine care tine de mai bine de doua luni ne-a adus mai multa fericire decât nu ne-ar fi daruit viata noastra în comun un an întreg.
Acum, când ies. din apartament, îl întâmpin pe liftier cu un buna ziua si un zâmbet. Întreb cordial pe portar, surâd casierului metroului când îi cer biletul, iar la birou zâmbesc oamenilor care nu m-au vazut niciodata amabil.
Nu mai critic pe nimeni; in loc de a blama, încurajez si laud. Nu mai vorbesc altora de preocuparile mele; încerc mai degraba sa le pricep pe-ale lor. Aceasta noua tactica a mea mi-a revolutionat cu desavârsire viata. Aducându-mi si avantaje materiale, ea a facut din mine alt om, fericit, binefacator, în conjurat de simpatii. Poate exista o rasplata mai buna ?!"
- Luati aminte ca aceasta scrisoare a fost redactata de un om sigur de el .
N-aveti pofta sa zâmbiti. Straduiti-va. Faceti ca si cum ati fi cu adevarat bine dispus.
"Actiunea pare sa urmeze gândirii dar, in realitate, actiunea si gândirea se produc simultan. Reglând actiunea ce este controlata de vointa, putem, indirect, dirija sentimentele ce scapa influentei ei.
Astfel deci, daca am pierdut buna dispozitie, cel mai bun mijloc de a o regasi este ca si cum ea s-ar gasi în noi..."
E sigur ca mijlocul cel mai bun de a cunoaste fericirea consta în capacitatea de a ne controla gândurile. Fericirea nu depinde de conditiile din afara, ea este dictata de atitudinea noastra mentala.
Da, multumirea noastra nu vine din ce avem, ce facem sau unde suntem ; ea vine din ce gândim! Sa luam doua persoane traind în acelasi loc, exercitând aceeasi profesie, posedând aceeasi avere si ocupând acelasi rang social: una este fericita, cealalta dimpotriva. De ce ? Fiindca au mentalitati diferite.
"Nimic nu este rau, nimic nu este bun, spunea marele Shakespeare. Gândirea noastra creeaza fericirea sau nenorocirea".
Cititi sfaturile întelepte ce urmeaza si urmati-le:
"Iesind din casa voastra purtati capul sus; umpleti-va plamânii cu cit mai mult aer; aspirati razele soarelui, daruiti-va zâmbetul tuturor si puneti si inima în strângerea de mâna. Nu pierdeti nici o clipa gândindu-va la dusmanii vostri. Straduiti-va sa determinati limpede in mintea voastra scopul atins, apoi mergeti drept înainte spre idealul propus. Odata fixate în mintea voastra marile si frumoasele lucruri ce vreti sa le îndepliniti, veti vedea ca veti prinde, zi cu zi, toate ocaziile de a va realiza proiectele, asa precum coralii prind din valul marin elementele necesare vietii lor. Ajunge sa creati înauntrul vostru imaginea omului capabil, real si util, ce vreti sa deveniti, pentru ca treptat, treptat, sa se produca transformarea dorita... Pastrati o binevoitoare atitudine mentala, o atitudine de curaj, loialitate si veselie. Gândurile bune sânt constructive. Dorinta le aduce pe toate. Orice rugaminte sincera este îndeplinita. Devenim asemanatori idealului ce-l purtam în inima noastra. Capul sus. Un Dumnezeu este închis în templul fiintei umane".
Chinezii sânt plini de întelepciune. Ei au un proverb pe care ar trebui sa ni-l întiparim în memorie: "Omul care nu stie a zâmbi, nu trebuie sa-si deschida pravalie. Un surâs nu costa nimic, dar înfaptuieste mult. Nu tine decât o clipa dar amintirea Iui dainuie câteodata o viata întreaga. Nu poate fi cumparat, cersit, împrumutat sau furat. Dar nu serveste la nimic atâta timp cit nu a fost daruit. Asa ca, daca în drumul vostru întâlniti un om prea obosit ca sa va daruiasca un surâs, oferiti-i-l pe al vostru.
Caci nimeni nu are mai multa nevoie de un surâs decât acela care nu-l poate darui". Deci, domnilor, daca vreti sa fiti iubit, urmati regula nr. 2: Surâdeti.
Printre cele mai placute amintiri ale copilariei mele îmi amintesc mereu de un catel galben, cu coada scurta, care se numea Tippy. Tippy nu citise niciodata vreo carte de psihologie. Nu avea nevoie. Nimeni nu ar fi putut sa-l învete ceva despre arta de a placea.
Avea o metoda admirabila de a se face iubit de oameni: îi iubea el. Interesul ce mi-l arata era atât de spontan si de sincer, ca nu ma puteam opri sa nu-l iubesc.
Vreti sa câstigati simpatii ? Faceti ca Tippy. Uitati-va pe dv. Gânditi-va la altii. Va veti face mai multi prieteni în doua luni interesindu-va cu sinceritate de altii, decât va veti face în doi ani facându-i pe ei sa se intereseze de dv.
Si totusi, exista oameni care comit greseli peste greseli si bat pasul pe loc fiindca nu cunosc aceasta lege. Ei vor cu orice pret ca altii sa se intereseze de ei. Zadarnice fortari! Oamenii nu se gândesc la dv. Nu se gândesc la mine. Ei se gândesc numai la ei: dimineata, la prânz si seara.
Compania de Telefoane din New-York a facut o ancheta pentru a afla care este cuvântul cel mai des întrebuintat in timpul conversatiilor. Rezultatul ? Ei bine, ati ghicit!... Este pronumele personal "eu", "eu"... Când examinati fotografia -unui grup din care faceti parte, care este persoana pe care o priviti mai întâi ?
De ce s-ar interesa altii de dv., daca nu va interesati mai întâi dv. de ei ? Luati un creion si raspundeti la aceasta întrebare.
Daca ne straduim sa impresionam pe semenii nostri, sa atragem atentia lor asupra noastra, nu, vom avea niciodata prieteni sinceri. Prietenii adevarati nu se câstiga astfel.

Napoleon o stia bine si în ultima sa întrevedere cu Josefina i-a spus: "Am fost binecuvântat cum nu oricine pe acest pamânt. si totusi, în acest moment, tu esti singura persoana pe lume pe care pot conta". si istoricii se întreaba daca se putea bizui; chiar si pe dânsa...
Alfred Adler, celebrul filosof, a scris o carte minunata, intitulata: "Adevaratul sens al vietii", în care spune: "Individul care nu se intereseaza de semenii sai este acela care întâlneste cele mai mari greutati în viata si care este cel mai periculos pentru societate. Printre aceste fiinte se gaseste cel mai mare numar de ratati". Puteti citi duzini de volume asupra psihologiei pâna sa gasiti o fraza atât de adevarata si de bogata în înteles.
Directorul marelui magazin Collier's, om informat si experimentat, afirma în timpul unei conferinte ca-i este destul sa parcurga doua sau trei paragrafe din nenumaratele povestiri si nuvele ce-i sânt adresate zilnic ca sa stie daca autorul îsi iubeste semenii. "Daca scriitorul nu iubeste pe oameni, acestia nu-i vor admira niciodata povestirile" declara el.'
Daca e adevarat când e vorba de nuvele sau de romane, sa fiti siguri ca e de trei ori mai adevarat când vine momentul de a vorbi cu oamenii fata în fata.
Mi-am petrecut o seara în loja lui Howard Thurston, ultima oara când s-a aratat în Broadway. Thurston, decanul magicienilor, regele prestidigitatorilor! Timp de patruzeci de ani a cutreierat lumea, creând iluzii, mistificând pe auditor si lasând cu gura cascata sali întregi. Peste saizeci de milioane de persoane au asistat la spectacolele sale ; el a câstigat cu mestesugul sau aproape doua milioane de dolari. L-am rugat sa-mi spuna secretul succesului sau. Mi-a marturisit deschis ca nu-l datora educatiei sale: parasise caminul parintilor de copil, vagabondând, calatorind în vagoane de animale, dormind în stoguri de fân, cersind pâinea din poarta cat poarta si învatând sa citeasca privind afisele do-l lungul cailor ferate.
Cunostea poate temeinic stiinta magiei ? Declara el însusi a recunoscut ca existau sute de carti asupra acestui subiect si ca nu lipseau oamenii care stiau cel putin tot atât ca si dânsul. Dar el poseda doua calitati pe care altii nu le aveau: întâi, o personalitate ce placea, era un actor versat si un excelent psiholog. Apoi, Thurston se interesa sincer de oameni. îmi zicea ca în vreme ce alti magicieni îsi masurau auditorul zicând: "Ce banda de natângi!", el îsi zicea, intrând în scena: "Sânt recunoscator acestor oameni ca au venit sa ma vada; Ei îmi îngaduiesc sa-mi câstig în chip placut existenta. Am sa le daruiesc deci tot ce am mai bun în mine"!
D-na Schumann Heincke, cântareata, îmi spunea cam acelasi lucru. Cu toate mizeriile si necazurile cu toate greutatile unei vieti pline de nenorociri - odata a încercat sa se sinucida împreuna cu copil sai - ea a cunoscut pâna la urma triumful devenind una dintre cele mai admirabile cântarete wagneriene. si mi-a marturisit, de asemenea, ca unii din secretele succesului ce-l obtinuse consta în interesul intens ce-l purta semenilor.
Vreti sa va faceti simpatizat ? Atunci vorbiti cu caldura. La telefon, de asemenea, raspundeti "alo" pe un ton care arata ca va bucurati ca auziti glasul care va cheama. Compania telefoanelor din New-York învata standistele sa spuna aceasta formula: ,,Ce numar doriti ?", într-un fel atât de placut ca suna ca: "Buna ziua! Sânt fericita sa va servesc".

Observatie : "Ne interesam de ceilalti atunci când si ei se intereseaza de noi".
Deci, daca vrei sa câstigi prietenia oamenilor, iata cea dintâi regula de urmat: "Intereseaza-te sincer de ei!"'
"Cand se instaleaza tacerea cuvintelor, se trezeste violenta suferintelor. Ceea ce nu poate fi spus in cuvinte, poate fi strigat cu ajutorul trupului nostru." (Jacques Salome, fondatorul metodei ESPERE)

Poate sa para paradoxal ceea ce spun, dar bolile apar din instinctul de autoaparare. Cand ne confruntam cu situatii care pun in pericol diverse arii ale fiintei noastre, ale existentei noastre, avem o serie de reactii, inainte de toate corporale, apoi apar si afectele, emotiile Cu cat presiunea confruntarii e mai mare, cu atat semnele psihocorporale sunt mai pregnante. Cu cat lucrurile raman mai mult timp nerezolvate cu atat se prelungeste, se amplifica, se complica starea de disconfort si tulburare a corpului si a sufletului deopotriva. Se instaleaza simptome, adica ceva se intampla in mod repetat si mereu la fel in corpul si sufletul nostru. Pe termen lung apar tulburarile functionale (corpul nu are nici o boala, dar functioneaza "anormal") si bolile (perturbari profunde in functionarea corpului, cu afectare fizica) care ne semnalizeaza ca trebuie sa actionam intru apararea noastra, sa demaram o aparare ecologica, de tipul este pentru binele meu si nu impotriva lumii. De cele mai multe ori noi ne luptam cu boala si vedem in ea un inamic, in timp ce ea este doar un limbaj. Daca intelegem despre ce ne vorbeste, putem gasi un limbaj mai adecvat pentru a exprima ceea ce necesita atentie si ingrijire in prezent si putem interveni in viata noastra intr-un mod mai sanatos decat am facut-o pana atunci. Daca ascultam si intelegem devenim capabili sa alegem ce avem de facut si cum sa facem pentru sanatate, nu impotriva bolii.

Tratamentele nu sunt impotriva bolii, noi dam o astfel de definitie si in acest fel definim in noi un conflict care consuma foarte multa atentie si energie vitala. Suntem in conflict cu ceva ce corpul nostru a produs ca reactie la o conditie agresiva.
Asadar, din nou paradoxal, bolile nu vin in viata noastra ca sa ne faca viata amara, ci tocmai pentru a ne da semnalul ca fiinta noastra are nevoie de atentie, ingrijire, vindecare intr-o zona de mai mare profunzime, care nu poate da semnale constiintei altfel decat printr-un limbaj de neocolit, simptomele corporale, uneori deosebit de severe, caci la semnale mai putin intense sau sporadice nu am reactionat pana atunci.
Prin urmare, ca sa ne aparam in fata unei situatii pe care nu o intelegem si nu stim sa o gestionam, sau credem ca nu putem sa o gestionam, sau in legatura cu care nici nu suntem constienti, o situatie sau un complex de situatii care ne afecteaza integritatea, valorile, credintele, respectul fata de noi insine, nevoile de atentie, demnitate, acceptare, de dezvoltare, de afectiune, existenta intr-un cuvant, producem simptome, afectiuni, boli, lasam garda jos in fata unor intrusi microscopici, ne modificam nivelul de functionare, transformam o substanta in alta si ajungem intr-un fel sau altul la o tulburare. Procesul este inconstient, dar asta nu anuleaza calitatea noastra de a fi implicati in propria conditie de boala ca si coautori. in fiecare situatie ne gasim in relatie cu noi si cu mediul, cu istoria personala si de familie, cu evenimentele. In fiecare situatie reactionam si relationam. Cel mai adesea reactia suprima relatia. Vrem sa scapam de boala, nu sa o intelegem. Ne luptam cu boala in loc sa intelegem mecanismele sanatatii si pe acestea sa le ingrijim. Vrem sa nu ne doara capul in loc de a accepta ca durerea nu apare pe cer senin, ci in relatie cu ceva mai mult sau mai putin recent (o dificultate la job ii da lui B dureri de cap la fel de teribile ca durerile de cap care apar de cate ori sotul ei isi exprima o nemultumire la fel de nedelicat pe cat o facea si tatal ei. Si probabil ca nu isi aminteste ca povestea colegelor de scoala "cum o batea tatal la cap". Poate nu isi aminteste nici de expresia mamei: "ma doare capul cand va aud certandu-va". Reactia la situatii dificile este durerea de cap. Dar B nu este constienta de relatia intre durere si evenimente si ecoul lor emotional. Nu mai este loc de relatie, care presupune a intelege si restructura legatura intre simptom, evenimente/modele, rolul simptomului in economia relatiilor, adica ce rol avea simptomul. Raman doar reactiile si cautarea unor pastile care sa anuleze expresia corporala a impactului emotional). La fel, o simpla raceala sau un cancer sau o boala autoimuna. Bolile nu au doar cauze, ci si sensuri ,comunicam prin simptome.
Medicina, in dezvoltarea ei actuala fara precedent se ocupa de boala, o trateaza dar scapa cel mai adesea din vedere ca persoana este cea care se vindeca. Desi boala are o localizare, un punct de plecare fie topic, fie functional, in vindecare intregul sistem este implicat. omul cu trup si suflet cauta vindecarea. Este o tendinta si capacitate innascuta, naturala a organismelor vii de a cauta sa isi mentina starea de sanatate si de a se mobiliza in vindecare. De aceea boala trebuie ascultata, pentru ca ea ne spune unde este radacina problemei dincolo de ceea ce putem noi pune la microscop sau investiga prin teste psihologice. Vindecarea vine din intelegere, intelegerea vine din ascultare. A asculta omul care vorbeste prin simptom. A asculta omul, a intelege simptomul.
Problema este ca nu suntem obisnuiti sa ne ascultam suficient si cu atat mai putin suntem educati sa ne intelegem.
Avem mai degraba obisnuinta de a suprima simptomele si astfel ratam mesajul pretios pe care acestea incearca sa ni-l aduca in constiinta cu sensul de a determina o luare de pozitie, o schimbare, o noua abordare, asezarea pe alte temelii, astfel incat nevoile fundamentale care privesc identitatea si integritatea noastra ca fiinta sa fie luate in seama si hranite. Boala vine sa spuna: ceva se intampla in viata ta si rostul meu este de a te trage de maneca si a-ti arata unde sa te uiti, sunt mesajul tau catre tine si scopul meu este sa te determin sa intelegi, sa spui, sa intervii, sa transformi.
Boala ne determina sa luam pozitie in mod ecologic fata de viata noastra in relatie cu lumea. A face ceva bun pentru mine inseamna a actiona in spiritul respectului fata mine si fata de sistemul in care exist, astfel incat identific si aduc in viata mea ceea ce hraneste si sustine dezvoltarea mea. De mine depinde in ce fel si cum ma pozitionez fata de oameni, situatii, evenimente. De mine depinde daca pastrez inauntrul meu ceea ce imi face rau si daca pastrez asa ceva chiar si dupa ce mi-am dat seama ca ceva imi face rau. Asta presupune sa imi asum responsabilitatea de coautor al vietii mele.

Sursa :Psiholog clinician specialist - Daniela Neagu
Mai  departe:http://www.naturaly.ro/energie/